Zădărnicie
A vrut să cucerească cerul,
C-o mână să despice zarea,
C-un semn să domolească marea,
Să-i fie clipei temnicerul.
Planetele să tină-n mână
În mare să scufunde luna,
Iar soarelui să-i ia cununa
Și s-o mânjească cu țărână.
A vrut castele, avuție,
Rubine, aur, diamante,
Mașini, neveste și amante,
Și iahturi de călătorie.
A vrut să i se-asculte versul,
Din cale vântul să întoarcă,
Și cu a sa voință, parcă,
Să cucerească Universul.
......................................
Uitat în criptă, după o ușă,
În urna cu capacul greu,
Cel ce s-a vrut un Dumnezeu,
E-aici. O mână de cenușă...
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre planete
- poezii despre diamante
- poezii despre căsătorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.