Pierdut prin viaţă

Călătorim înghesuiţi pe scările autobuzului urban
Către destinaţii inutilizabile în drumurile noastre
Nu avem bilet pe lumea asta plină de controlori
Păcălim viaţă fiind la rândul nostru păcaliţi
Alergăm, ne grăbim, fugim, suntem goniţi de timp
Schimbăm tramvaiul cu metroul în staţii de tranzit
Suntem toţi un ciorchine de strugure ordinar
Storciţi în teascul timpului pentru un vin prost
Pe care nimeni nu-l bea, uitat în beciuri reci, bun de canal
Un animal ciudat cu mii de perechi de ochii
Şi nas, şi gură, şi urechi
Urcăm scări, coborâm cu liftul, aşteptăm
Parcăm, înjurăm, iarăşi aşteptăm la stop
La televizor un tip ne învaţă să reuşim în viaţă
Pe facebook un concurs de scuipat în sus
Facturi, rate, salarii, internet-banking
Mergem în cârciumi cu nişte străini, prietenii noştri
Ne prefacem cu toţii că ne interesează
De fapt nici cât negru sub unghie
În cutiile de carton avem fiecare o celulă
Ne spionează prin vizor un pensionar de armată
Trec zile, trec săptămâni, trec luni
Trec anii
Trece viaţă
Am ajuns să ne iubim cătuşele de sârmă ghimpată
Mai ales alea din mintea noastră
Râdem în toate pozele să moară prietenii-duşmani de ciudă
Oraşul e un dragon treaz veşnic cu luminile strălucitoare
Felinarele pierzaniei sunt aprinse la fiecare casă
Dacă trecerea asta e numai o parte din marele drum
Cum o să-mi scriu eu impresiile de călătorie
Merg într-o cofetărie plină cu prăjituri
Toţi mănâncă lacom, se miră, plâng, râd, laudă
Îşi dau cu părerea, spun ce gândesc,
Iar pe mine nu mă întreabă nimeni nimic
Cam asta e

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!