Liniște la Dunsinane
femeia albă
a prins ceața de mâini
și s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu
ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăște văduvă Luna
bufnițele
trag clopotele
noaptea
ciugulește bătăi
de inimă
și mâine
și iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace
poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre întuneric
- poezii despre văduvie
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.