Fulgi de puritate se topesc peste noi

Cerul albastru metalic
cerne peste noi puritate,
fulgi deşi, jucăuşi luminează
noaptea de cobalt măiastră.
Gândul meu cristalin bate-n fereastră,
iubirea-i întinsă pe-o plapumă pufoasă.
În densitatea inimii simt o dulce-armonie,
pentru-o iubire sperată, încăpăţânată,
simţită în suflet, in carne, in sange si oase.
Ochii se fixează pe fulgii de zăpadă,
mintea se lasă legănată,
inundată de dorinţa din alte vieţi strămutată.
Noi doi în balansoarul vieţii
cu aripi de doruri dotaţi,
străpungem imensitatea albastră
şi fulgi de puritate se topesc peste noi,
invadează cu a lor strălucire
fiinţa şi nefiinţa din noi doi.
Din albul cristalin imaculat
răsar flori multicolore,
covor se-ntind sub tălpile goale de gânduri,
impregnate doar cu iubire şi sete de viitor.
Acoperă-mi sufletul cu cânt de vioară,
îmbrăţişează-mă cu forţa iubirii,
strânge-mă-n braţele nemuririi,
iubeşte-mă cum te iubesc,
trăieşte-mă cu tot ce-i încă lumesc
şi poartă-mă apoi în eternitate,
ca împreună să povestim
lumii din lumi diverse,
că puterea iubirii-i secretul
ce zideşte-n veci cuvântul şi poetul.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!