Pastel

depăşesc limitele viscolite
de tăceri-n probe cu gesturi speriate
pentru o existenţă de alături.
apele îşi lungesc tonurile înalte
în filozofia stâncii înapoi
de unde plecaseră scâncind.

razele recurg la nişte incursiuni electrice
şi gustative de vide.
în amarul frunzei se întâlnesc repausuri verzi
cu bucăţi de cer laolaltă
şi vise siluete se împrăştie destul
în regia de zbor a libelulei
accelerată.

goană de miresme prezentă
se agaţă real şi inconştient
de trecutul aerului azvârlit
în scoarţa unui mesteacăn schilod şi-n surâs,
pe care amintiri arcuite l-au scrijelat în treacăt.
tehnologii de meditaţii sfârtecă împrejurul
intrat în anturajul luminii abuz licenţiat
pe când umbrele umblă în aval mioritic
cu jerbe de gladiole, crini şi garofiţe
de simţuri prinse şi de vegetale gâturi
răsaduri de emoţii presărând,
prin mecanica existenţei.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!