E timpul iernii să revină...
e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-și albul și-a lui vină,
să se așeze pe trecut
să se așeze peste dealuri
și peste câmpuri, peste munți,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiți
se-aude iarna cum revine
cu scârțâit de ger pătruns,
cu nopțile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns
e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduț și blând
e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheață,
ciulinii înfloresc fulgite flori
pădurea iarăși se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea
e timpul iernii să revină
și toamna tremura de frig,
sub streșini păsări se adună,
pe jos e alb ca țipirig
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre iarnă
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vestimentație
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.