Despărțire
Într-un final
Ai tras tu mâna din mâna mea,
Căci dacă nu o făceai
Eu aș fi vrut să rămânem așa etern
Într-o statuie a sufletelor.
Te-am îmbrățișat
Pentru ultima oară,
Dar cât pentru o mie de ori.
Spațiul dintre mine și tine se "alungea"
Doar ca să mă "alunge".
Tot te privesc cu ochiul fix:
De ce să fi plecat tu?
De ce o minune să dispară
Când sunt atât de rare?
Adorm într-un somn "lung"
Căci "lung" mi-e dorul.
Mă "ung" cu amintirea
Firelor tale de păr de păpușă,
Rămân pentru tine
Doar "un" băiat.
Și răspunsul a rămas "nu".
poezie de Cosmin Druță din Sunete Senzoriale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sculptură
- poezii despre păr
- poezii despre păpuși
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.