Căi de purificare
vorbele sunt flăcări care ard în sine
convingerile-s fulgere fără argumente
conștiința timpului mă poartă spre mâine
transform în profeții zeci de sentimente.
când elanul vieții scade învăt să sufăr
dar muzica mă poartă pe valuri debordante
prilej de sublimare floare albă de nufăr
nostalgie dulce cu vise-n valuri captivante.
setea de absolut îmi străbate ființa
în luptă cu tristețea cu-a ei întunecime
astâmpărată de izvorul sacru... biruința
cale de purificare adânc în profunzime.
convertesc la extaz frica, neputința
strângând înțelepciune de la Sfânta Treime.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre nuferi
- poezii despre muzică
- poezii despre frică
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.