Copleșită de senzații
simfonia pământului țâșnește din izvoare
glasul muntelui răsună în cascadă
în poiana soarelui pe florale covoare
pășesc fericită, zburd ca o cicadă.
umbrele mele fug se tem de lumină
raze mă înconjoară de jur împrejur
armonii cerești le-absorb în albumină
oprind jocul fantomal din clarobscur.
trăiesc o lume de visare de uitare
a tot ce-a fost urât în sufletul meu
deschizături albastre găsesc prin căutare
știu ca toate drumurile duc la Dumnezeu.
trăiesc cu lumina iubirii sacră fremătare
sunt copleșită de sublime senzații mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre munți
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.