Semnul din locul inimii
Mi-a plecat inima
prin iarna travestită-n toamne
cu livezi de nori hoinari
și mi-a lăsat un semn
în locu-i
E curtea dorului...
Umblă prin ea un destin
înconjurat de viorile așteptării
de serile în care eram
rază de lună
la geamul dinspre lumi
de amiezele uitate
în carele cu fân cosit
.............................
Mi-a plecat inima
prin spații închinate păcatului
todeauna va fi altundeva
în alt semn
unde macii dansează prin zăpezi...
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valentina Ștefan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vioară
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre nori
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.