Pe scena speranței
lui Viorel, Roxana, Miruna și Diana
viața mea este numai iubire
tu ești cel ce trăiește în ea
destinul a strâns lumini în privire
să lumineze pururi calea mea.
trecutul meu e-o vastă amintire
n-am crezut că ține cântu-n piept
îmi este alean să nu-mi ies din fire
este o călăuză pentru drumul drept.
în nopți sub clar de lună chitare aud
fac o serenadă pentru sufletul meu
să îmbrace dorul să nu umble nud
pe scena speranței să cânte mereu.
mă îngână vântul prin ramuri de dud
inima îmi dă curaj în momentul greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre nuditate
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.