Speranța în mai bine
La răscruce de vânturi fără nume,
Mergeam ca un străin spre capatul de lume
Și-n sufletul meu se ascunde-o teamă,
Că infinitul e ca un tablou cu ramă.
Zăpezi din nou se-aștern pe înserat
Și noi lumini albastre se retrag,
Speranțele noastre sunt troienite,
Iar noi suntem cu gândurile rătăcite.
Apoi caut flori nemuritoare,
Chiar și din gheață de s-au format oare.
Aș vrea să fie o nouă revenire,
Să fie bine pentru omenire.
poezie de Eugenia Calancea (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre lumină
- poezii despre infinit
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.