Aproape de casă
orașul e o himeră,
îmi spui, arya.
blocurile așezate frumos unul lângă altul
ca niște cutii de carton.
deasupra noastră a început să ningă.
când mă uit în urmă văd puii de ciori
zburătăcind pe câmpuri. îi iau în brațe ca pe niște
copilași.
&
aceasta e demența zilelor scurte de iarnă - îmi spui, arya.
nu, orașul nu e o himeră.
e camera în care mă joc cu jucăriile mele
găsite pe marginea drumului. murdare și vechi.
mașinile huruie neîncetat.
e semnul că trebuie să mă trezesc/ să mă duc în cămară,
dar mi-e frică. tot ce a fost pus acolo la păstrare
e posibil să se fi transform
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre posibilitate
- poezii despre oraș
- poezii despre jucării
- poezii despre jocuri
- poezii despre iarnă
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.