Crinul Tigru

Crinul se înălţa sfidător în mijlocul grădinii,
în centrul rondului de petunii, ca o cupă de cristal
din care s-au sorbit cele mai fine şampanii...
îşi desfăcea nepăsător cu semeaţă pudoare
petalele curbate ca un mănunchi de iatagane
ca fusta plisată a unei mândre fecioare
ca o afirmaţie sfidătoare
ca o mână întinsă acuzatoare -
petalele sale sclipeau ca neaua proaspăt căzută
pe-alocuri stropite de mici pete rubinii
ca obrajii fetelor ce aud prima oară vorbe de dragoste
staminele sale aurii ca vârful razelor de soare
ca nişte sipete încărcate cu dulci nestemate
lăsau grele insecte îmbătate de licori aromate --
pistilul lung şi fragil
ca un semn de exclamaţie
ca un corn de melc ieşit la plimbare
îşi întindea nasul adulmecând polenul fertil
tulpina se avânta arogantă spre cer
ca un neclintit ienicer
ca un vis de mărire efemer
iar frunzele ascuţite ca nişte limbi de foc verzi
ca nişte lăncii de atlaz
sfidau albinele înţepătoare
şi mâna ce se întindea nesăbuită
să curme minunea înflorită

crinul tigru torcea în mijlocul grădinii solitar
ca orice felină la pândă...
ca o mireasă ce aşteaptă răbdătoare lângă altar
întoarcerea mirelui fugar

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!