Luceafăra

Tu, draga mea lactee, vopsită ruj şi stelă
Închipuire-a vrutei lui Dumnezeu din spaţ
Aşteaptă-te să-mi trec piciorul ca o schelă
Peste sfiala-mi rece. Cu-al macaralei braţ
Eu te-oi culege tandru din cerul parfumat
De care agăţată stai ca pisica-n gheare
Cu mult curaj te voi, public iluminat,
Ateriza solemn, la mine, printre fiare
Şi starea ta civilă va, suferind mutaţii,
Cunoaşte-organizarea, extrasă din eter
Vom construi-mpreună, ferită de vibraţii
Şi de celeste umbre, o viaţă şantier.

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!