Adio, pleacă barza!
Adio, pleacă barza, prea departe
să vină vreodată înapoi,
se-anunță vremuri grele și deșarte,
iar vântul umblă trist în cracii goi.
Se lasă duhul iernii peste case,
ne suflă-n ciorba veche și-n iaurt,
din lungul drum al verilor lăptoase
rămâne groapa-nghețului în scurt.
Pe uliți, moși cu limba dezlegată
se-ntind în fața nunților, vestind
sfârșit etern a tot și dintr-o dată,
în balele zadarnicului jind.
Blestemele ies singure din babe,
ca mâlul din vulcanii noroioși,
iar fetele, în lipsă de podoabe,
își țin la gât șiraguri de gogoși.
Se pun sub lacăt ușile spre stradă,
se bate-n cap de poartă câte-un cui
și-n geamuri mici începe să se vadă
cum tremură plutonul de gutui.
În fiece clipită parcă sună
pe dealul serii buciumul de laș,
ce-anunță,-n chip de datină străbună,
retragerea, urmaș după urmaș.
E timp, de-acum, prea dulcea mea iubire,
să facem tot ce-avem de săvârșit,
pierzându-ne-n deplina contopire.
Adio, pleacă barza! În sfârșit...
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vulcani
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vară
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre nuntă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.