Ziua iei
mă privesc în fântâna timpului
cerul răsturnat îmi desenează nimb în jurul
brazdelor semnând adânc obrajii
bunica
icoană în fereastra inimii
îmi cântărește gândul
ce ai ucis de te-ai sfințit?
am ucis
bunico
toate iile pe care le-ai țesut cu drag
la războiul acela rumegat acum de vreme
și nu-ți pot cinsti azi mâinile
cugetul
nu am niciuna la care să mă rog
ți-ai brodat zilele in ele
și le-ai dus cu tine
în odihnă
lăsând doar dorul
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Crăciunescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre prezent
- poezii despre odihnă
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre icoane
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.