This is what I'm controlling

nu vreau să tremur dar nu este nimic
din ce pot controla
tramvaiele alunecă pe şine în mintea mea
sunt aşezată pe scaunul de la geam

văd soarele ca pe un arbore gigant lăsându-şi crengile în jos
până atinge pământul acesta mustind de beton
îmi ating pieptul
în care alveolele şi sacii respiratori se contractă

de parcă ar fi plini de otravă

mă agăţ de crengile soarelui / o dată pe lună
ce nevoie este de respiraţie/ îmi aşez în ordine caietele / pixul / laptopul

acum poţi să înfigi cuţitul în creierele noastre electronice
nimic nu se va întâmpla

spui: "this is what I'm controlling"
şi de fapt ştii că nu controlezi nimic

10 grade richter şi pământul se surpă/ tramvaiul cade de pe şine
sinele e un războinic ataşat de oase şi de celelalte organe putrede

doar el rămâne la suprafaţă şi o mie de zei îl roagă
să nu se aplece prea mult peste ferestre / acolo unde păsările se izbesc cu putere
de geamurile închise / pentru că ştii
nimeni nu vrea să rămână afară.

aici întrerupi tremuratul şi dumnezeu continuă să te apese/
să apese.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!