Ciumate mumificaţii

In clipa când se sărută zile
Apar ielele cântând sibile
Văzute peste ani, veacuri
Cu români purtând iar lanturi...

Si ochii-mi cad in călimară
Căutând un vers arzând în flacără
Să trezesc acest neam Românesc
Cu, care, oriunde mă mândresc!

In lumea privindu-mă ciudat
Căci de slove sunt aici-nsemnat
Legat de catargul cu tricolor
Pentru acest milos şi sfânt popor

Orbiţi de vorba ce le pare
Că dă naţiei viitoru-i mare
Săpând prin spate înmormântare
Doinei ce-n zări străine moare

Cu bătrâni privind tristi-n zare
Când totul aici e de vânzare
Si munte şi pădure şi mare
Si traditia ca praful dispare

Asezat pe sate cu fantome
Asteptând aruncate fărâme
De mişei ce n-au mamă şi nume
Ce-n cripte vor lume să scurme

Să fure şi trecutul Române
Să uiti mâine ori poimâine
Legat cu lesă precum un câine
Gustul dulce de izvor şi pâine

Prin lume fără tară si nume
Cum mor a valului-n pietre, spume
Clădite in soclu altor naţii
In a pramatiilor ovaţii

Incântându-te cu declaraţii
Printre ciumate mumificaţii
Ucigând tot ce ating Române
C-un colţ aruncat ţie de pâine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!