Remember, 2019
La Steaua ce străluce, de-i zicem noi Luceafăr
Mă-închin în zi de iarnă, smerit, mărunt și teafăr...
Aștept să mi se spună, pe Lacul lunecos
Că sunt pierdut în toate, Luceafăr sus și jos...
Și vreau să știe lumea că Teiul mă inspiră
Copou-mi e aproape, cuvintele-mi răsfiră...
În vremuri pe când Luna de El știa anume
Eu nu eram aievea, eram pe altă lume...
Înfrigurat și singur, pe lângă plopi impari
Știam ades să sufăr, copil iubit, Cotnari...
Azi Bolta Rece-mi pare mai caldă ca nicicând
Nemuritor și rece, la pas ușor urcând...
Sunt amintiri pe care ca să le uita aș vrea
Nu pot, eu mă cutremur, privind în sus la Stea...
Aceste vorbe toate, cumplitele destine
Le-ar fi rostit în versuri chiar Eminescu-n sine!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre smerenie
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre cutremure
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.