Şi să rămâi

Ştim că ne vezi Bădie de dincolo de stele
Cum îi cântăm în strună şi-n slovă la străin
Şi cum se unduieşte pe ritmuri de manele
O naţiune altfel decât sperai să fim.

Ştim că priveşti Bădie din lumile celeste,
La epigoni de astăzi, de ieri şi de oricând,
Cum îşi trăiesc prezentul atâta cât mai este,
Încrâncenaţi în glorii ca spinii pe mormânt.

Ştim că le-auzi cuvântul sofisticat ambiguu,
Îţi simt din gust amarul şi mila din surâs,
Căci limba românească azi demnă e de plâns,
Din dulce şi frumoasă ajuns-a un reziduu.

Şi iartă-ne Bădie că ţi-am ştirbit onorul,
Pe care cum ne ţine întunecarea minţii,
Frustrarea infantilă ori ne-mplinit amorul
Ori mama de bătaie ce nu ne-au dat părinţii.

Astăzi la ceas de taină a veacului ce poartă
Numele tău Bădie cu litere de jar,
Nădăjduind în schisma de sine şi de soartă,
Mărturisim botezul din Tei întru Stejar.

Şi să rămâi Bădie reper al simplităţii,
Clarvăzător al lumii şi-al vecilor de veci
Idol prezent, luceafăr, consemn al unităţii
Şi necuprins cu mintea de capetele seci.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!