Tăcerea valurilor
Ai vrea să pleci, dar valuri
ce-aleargă dinspre larg,
își caută iertarea
când, înspre mal, se sparg.
Nu toate-s vinovate,
dar, poate, este unul
venit de mai departe,
și-a însoțit taifunul.
El ar putea să știe,
și crezi că-ți va vorbi,
dorind a ta iertare
nainte de-a muri.
Îl vei ierta, de-ți spune:
e în genuni sau viu
cel dispărut cu barca
în iadul plumburiu?
Privești, nerăbdătoare
spre valuri ce se sparg
venind, mult prea tăcute,
spre tine, dinspre larg.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre tăcere
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre moarte
- poezii despre iad
- poezii despre bărci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.