Pretenții
În lumea-n care moartea își face de cap
Și-n care omenia e un handicap,
Hălăduim debusolați, apatici,
Ca lupi-n turmă, sau lupi singuratici.
Ucidem sentimente, din neglijență,
Voit, otrăvim a noastră existență,
Orbește, ne hrănim cu surogate
Și singuri ne înjunghiem pe la spate!
Se-abate greul, ne renegăm părințîî,
Luăm decizii numai în noaptea minții
Fricoși și lași, îmbrățișăm minciuna,
Conștienți fiind că viața ni-e una!
Sărmane creaturi, ce trăiți la-ntâmplare
Inconștienți, călcați valorile-n picioare!
Aveți doar plângeri, dorințe și nevoi,
N-ar trebui s-aveți pretenții de la voi?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre lupi
- poezii despre handicap
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.