Spre înțeles
Înfipt ca o cazma trudită pe ogor,
În gozul din pătul al unui opincar,
Mi-e sufletul acum, un falnic autor,
De jalbe cu ecou, un nepătat altar!
El stă să priceapă la coastele nopții
Ce-a putut săvârși pe umerii zilei,
Ce-a dat spre vărsare în apele sorții
Și ce-a strâns cuminte din amfora milei...
Spre-nțelegere stă de mai ia legământ
Din leagan de codru, din doină și rugă,
De la vatră și fus, din pârâu și pământ
Ce-n piept îi stau toate și-n timp le înjugă...
Curând peste mantii de clipe tărcate
Veni-va și ceasul unui altui portret,
În cele din urmă și sufletu-mi poate
Va ști lămurire dar desprins de schelet!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Vasile Zamolxeanu despre timp
- poezii despre suflet
- citate de Vasile Zamolxeanu despre suflet
- poezii despre păduri
- citate de Vasile Zamolxeanu despre păduri
- poezii despre portrete
- poezii despre noapte
- citate de Vasile Zamolxeanu despre noapte
- poezii despre ceas
- citate de Vasile Zamolxeanu despre ceas
- poezii despre apă
- citate de Vasile Zamolxeanu despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.