Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari;
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole;
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite;
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
sonet de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iarnă
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre război
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.