A plecat cândva în lume
A plecat cândva în lume,
Și-a uitat de casa sa,
Ca să-și caute norocul,
Să-și găsească steaua sa...
Dar strivit de raza blândă,
A celestului cuvânt,
A uitat de adevărul
Ce guvernă pe Pământ...
Și-a uitat de Sfânta Lege,
Și de țară și de neam,
Ca un vreasc uscat de vânturi
Și bătut pe negrul ram,
Și ca frunza cea uscată,
Tot gonit de al său gând,
În deșert și vanitate,
Rătăcește pe pământ
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre noroc
- poezii despre negru
- poezii despre legi
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.