În răspar
un hamac de oase strigă în vidul străzii către cer,
iar beția nopții îi răspunde cu același semn,
numindu-l amplu, "bețiv", îmbrăcat gros,
aburii ce-i emană licorile din sângele său
descriu palpitația frenetică a orașului
un cuplu trece lent pe lângă el, într-un moment disec, ascuțitor,
doar astenia lui Ianuarie se așterne mai molcom
decât ei
într-un bar o pisică sufocă o masă colorată
cu al său mic corp, încetul cu încetul;
doi bărbați discută cu mâinile
la tâmplă, apoi încordați, se privesc îndelungat.
apoi râd. într-un final.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
- poezii despre pisici
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.