Un vânt
Un vânt de cretă palid se întețește-n vale,
Orașul își întoarse fața de la noi,
Un frig la intersecții ne așteaptă-n cale,
Se desfrunzesc copacii, devin triști și goi.
Tu ești într-o deplină nemișcare,
Eu merg tot merg, dar parcă stau pe loc,
Nici nu mai știu ce loc doare mai tare
Copacii goi, sau pasul de pe loc.
Nici obosită nu-s, doar timpul ar febră
Și stropii lui atârnă-n aer și mă ard
Și pașii se grăbesc pe trecerea de zebră,
În ochii tăi e toamnă și frunzele tot cad.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre frunze
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.