Din nou
amiază palidă
călește metamorfoza inimii
ce-și schimbă culoarea
într-un decor pribeag
tălpi înfipte-n nori foarfecă zarea
din cele patru puncte cardinale
doar un zeu prezent aprinde candela umană
iar silabele cu straie de foc
însuflețesc jarul nopții
din nou trecutul ce pare a nu exista
apare neauzit
neadormit
nevisat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.