Și pentru că...
și pentru că doare,
m-am ascuns în tăcere polară.
odaia saltă pe vârfuri, privind către nori.
pe scheletul bradului se aprind lumini colorate.
linia dreaptă a gândului, nu e dreaptă.
alege absurd să recupereze imagini triunghiulare
refăcute din gesturi mărunte golite de timp,
trecând peste păcatele din post.
energia pozitivă eliberată din lucruri
aduce mișcarea în unde crescătoare,
odată cu migrația culorilor, pe crengile de brad
și venirea lui Moș Crăciun mereu grăbit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre culori
- poezii despre brazi
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre mișcare
- poezii despre lumină
- poezii despre imagine
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.