Biserica sufletelor noastre
Din ceara lumânărilor pentru morți
îmi modelez în arhanghel umărul drept
din ceara lumânărilor pentru vii
îmi modelez în demon umărul stâng
mă înalț
să-ți așez soarele sub sânul iubirii
femeie
dar tu te temi de dumnezeire
și-l faci stavilă între noi
ceara pentru morți se topește
morții învie
se agață de gânduri
mă rotesc mereu
nici sus
nici jos
într-un cerc din vise sincopate
să trec de poartă nu pot
să cobor nu mă lasă cei vii
Doamne
ai făcut cerul atât de departe
și iadul atât de aproape
nici de sărbători
biserica sufletelor noastre nu-i plină
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Crăciunescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre lumânări
- poezii despre iubire
- poezii despre iad
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.