Aripă lX
Te simt cum simte un orb lumina
ce-i bandajează ochii,
când lacrimile îi ară sub piele, adânc,
și nu plânge, chiar dacă durerea
îi mușcă din carne...
Te simt ca pe o zbatere sub sticla icoanei,
atinse de buzele unui copil,
după ce și-a fărâmițat bucata de pâine vrăbiilor...
Îmi ești ca o frânghie de cer,
de care sufletul meu se prinde,
ca să urce la Dumnezeu
pentru a-i sărută cireșii din palmă,
din care ne vom face o cămașă
pentru amândoi.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Magdalena Dorina Suciu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vrăbii
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre icoane
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.