Poate,-ai să afli...
În noapte, la taclale cu pereții
Numai paingii îndrăznesc s-apară.
Invoc o rugă ce-au rostit asceții
Ca nebunia s-o arunc afară.
În hoarde liliecii dau năvală
Prin neuronii fără de sinapse,
Cutia craniană este goală
Și nu ajung cu brațele la coapse.
Satane îmi pictează iadu-n grabă
Și mă împung cu furcile încinse,
Să-mi scoată la vânzare pe-o tarabă
Poemele, de albul iernii, ninse.
Un înger se desprinde din icoană,
Încearcă să m-atingă cu aripa,
Dar îi strivește zborul o consoană
Ce-a stat la pândă, să-i ucidă clipa.
În Purgatoriu, balul așteptării
În fugile lui Bach se delectează.
A amuțit tic-tac-ul deșteptării,
Doar orbii mai au, încă, mintea trează.
Sunt prima, lângă zid, să trec hotarul
Dar, cine, pentru mine, să se roage?
Când, doar nebunii mai sfințesc altarul
Și necredința-n iaduri ne atrage.
În noapte, la taclale cu necine
Nu mă mai știu, nici dacă-n tine dăinui,
Arunc cu poeziile în tine,
Tu prinde versu-n care mă destăinui!
Poate-ai să afli de ce plâng poeții
Ca stelele-n delirul dimineții...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre plâns
- poezii despre pictură
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre icoane
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.