Fragilitate cotidiană
iarna conjugă la nesfârșit
verbul supraviețuirii
și evită conștient pronume personale
acest "noi" pare a-și reînnoi jurămintele
în fragilitatea cotidiană
și caută salvarea în regenerare cu celule stem
fără termen de valabilitate
nici punctele geografice
nu pot înlătura microbul dorului
infiltrat în epicardul vulnerabil al inimii,
doar își oprește ticăitul
pentru a asculta tăcerea
a două silabe de respirații
e încă devreme
timpul semnează convenții
și-n prag de sărbători
poezie de Rodica-Rita Ruta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verb
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre salvare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.