În pragul veşniciei

lui Alexandar

îngrijesc un vis de fericire cu noi doi
îl feresc de eşecuri şi de ochii plânşi
de vântul turbat, de spaime, de ploi
senzualitate dobândită de la aştri atinşi.

iubesc liniştea noastră de dinainte
când toate mirările au ajuns amintiri
nestematele iubirii le păstrez în minte
lumini diafane strălucind în priviri.

nu am nici un motiv să îmi fie teamă
că iubirea noastră nu va dura o veşnicie
am umplut goluri de gânduri cu agheasmă
fac tot ce trebuie pentru temeinicie.

nu mi-e teamă de moarte este o fantasmă
cred în nemurirea sufletelor cred în căsnicie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!