Înviere
Bătrânul brad, te tine-mbrățisat,
A tresărit din somn, visând lumină,
Fiorul magic l-a descătușat,
Pulsând din vârf și pân' la rădăcină.
Anchilozate ramuri au simțit,
Din nou, un tremur care de decenii
In vise doar, fugar, a mai clipit,
Un licurici uitat in valul vremii.
În stâncă, rădăcini, cu disperare,
A-nfipt cu un efort nepământean
Sperând să mai rămână în picioare,
Iubindu-te din nou, măcar un an.
Mari lacrimi de rășină cad în prund,
Din muguri noi, deși e toamnă-afară
Și în a sale cercuri, în afund,
A început o nouă primăvară!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
- poezii despre primăvară
- poezii despre picioare
- poezii despre muguri
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.