Tăcerea lacrimii
E-atâta tristețe în lume și-n noi,
Se-adună-n troiene și urcă la cer;
Se-amestecă norii și dau în priboi
Cu picuri de gheață și ace de ger.
Și îngerii strigă-ngroziți de îngheț
Și moartea e moarte când visul nu-i viu;
Iubirea de-ți cântă, pe ea pune preț
Când geană pe geană se-așază-n sicriu.
Și-oprește-o din comă și doar cu-n sărut
Redă-i pulsul tainic, oprit la răscruci!
Ce vară nebună ne-a fost și-am avut
Grădini suspendate în cuiburi de cuci.
Rădea trandifirul, trifoiul zâmbea,
Zorele albastre pictau dimineți
Și inima ta era inima mea
În ele pulsau intangibile vieți.
Satana pândea într-o floare de tei;
Ce plan diabolic țesea pentru noi!
Și când au privit înspre el, ochii mei
Au plâns și de-atunci se îneacă în ploi.
Tu stai în chilia de-ascet, pedepsit
De propria-ți voie, călău pentru vis,
Eu lacrima toamnei în mine-am sfințit
Că nu îmi dai voie să-ți fiu ce-am promis.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre gheață
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre tei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.