Dezlănțuire
Păcat să moară oameni în război;
Dar mai păcat să moară-n timp de pace!
A dat în clocot ura dintre noi
Și terfelim frumosul prin băltoace.
Urâm părinții; ei urăsc pe fii,
Toți suferim de-o gravă gelozie,
Ni-s ochii tulburi, au priviri pustii;
Trăim o generală amnezie!
Ni-i vorba fadă, ni-i cuvântul greu
Și suferă mutații de o vreme,
Ne-om pierde-ncet și sufletul ateu;
Pe limbă ne-au crescut și spini și semne.
De-atâta ură vom pieri curând;
Ființa omenească va dispare.
Ne-am pus implant în creier și în gând,
În ADN uri, baterii solare.
Iar spre sfârșit, când n-om avea nimic
De terfelit... sau de purtat război,
Ne-om pune capăt cu un simplu click;
De-atâta ură, ne-om urî pe noi!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre război
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.