Flacăra și lumânarea
Stau în taverna veche și tăcută
Și dau pe gât suavul, roșul vin
Gândindu-mă la dragostea pierdută;
Ridic paharul... pentru ea închin!
Pe masă e aprins-o lumânare;
Încep să o privesc și să suspin...
Iar flacăra ei vie îmi ogoaie
Rănitu-mi suflet... prea-scăldat în vin.
Văd flacăra cum tandru-o mistuiește
Cu mângâieri fierbinți, dogorâtoare
Și-n ochii minții văd cum... crește, crește
Iubirea dintre ea... și lumânare.
De dragul flăcării, chiar se topește-ncet;
Iar lacrimi mari de ceară se prăvale,
Și se preling pe trupu-i încă zvelt
Sub mângâierea caldă, arzătoare.
Privesc la lumânarea ce stă dreaptă;
O văd cum lăcrimează: pic... cu pic;
Ceva o doare! Parc-aud o șoaptă:
,, Ea îmi dă totul! Eu... nu-i dau nimic! "
Sărmană și plăpândă lumânare!
Observ încet, încet, cum te topești;
Simt sufletu-ți de ceară cum te doare
Că nu-i poți arăta... cât o iubești!
Mai duc la gură un pocal cu vin...
Și strig nebun:,,-Nu-i dragoste mai mare... "
Mă prăbușesc; apoi, continui lin:
,,... ca între-o flacără și-o biată lumânare".
Deodat' un gând în minte-mi încolțește;
Privesc atent la jocul dragostei...
Și mă întreb:,, -Dar flacăra-o iubește?... "
,,... sau doar... trăiește din iubirea ei? "
Ori ei, puțin îi pasă că iubirea,
Pe care focul arzător i-o poartă,
Îi va aduce în curând... pieirea;
Trăiește doar... să fie adorată!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre lumânări
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.