Un an se naşte

Încă un an din viaţă-i dus,
Lăsând în urma lui regrete
Şi pasiuni... ce au sedus
Tăcerile... din menuete.

Nici nu ai timp, a socoti,
Erori, iluzii sau speranţe.
Ce pot şi-acum a învesti
În nebunii şi aroganţe.

E noaptea albă, e festin,
Deşi ne ramolim, fireşte,
Abia simţit, câte puţin,
Dar chefuim împărăteşte.

Încă un an la uşă... bate,
Ce artificii!!!!... ce miraj!
Şi mii de vise... aprobate,
Celor prezenţi în anturaj.

Prieteni!... ridicaţi paharul,
S-avem norocul la picioare
Când cerul îşi revarsă harul
Un an se naşte, altul moare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!