Mi-s norii prea plăpânzi azi
îngerii frământă alții mai breji
robii se lăfăie în infint ca puii cloștii în nisip
carele hurducănesc cărând poloboace cu lumină
descântă întunericul la galaxiile nou născute
dintr-o simplă rotire de gând
minunile se rostogolesc ca niște zaruri
aruncate zările se strâng în apus
un licurici se luptă să pară stea
omul se ridică pe prispă
își spală ochii
și se mai naște
precum un sunet
precum o șoaptă
din împletirea fierbinte a materiei cu spiritul
e așa de nătâng cerul
atât de neînvățat cu florile câmpului
încât se prăbușeșete ca o ploaie de vară
peste râsul meu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre naștere
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre zaruri
- poezii despre sunet
- poezii despre râs
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.