Lovitura berbecului

Nu am găsit Crăciunul
nici anul ăsta mamă!
Am trecut prin el
cu ochii închişi
şi căştile-n urechi.

N-am auzit colindele
şi clopoţeii.

O copilă plângea
şi lacrimile ei
curgeau surd
în odăile lăuntrice
şi goale.

Un tată împrăştia
cuvinte dure
adunate tot anul,
ce ţinteau cu precizie
demoni amorţiţi.

O mamă cu zâmbet pe buze
şi nisip în păr,
plutea pe lângă întâmplări
fără să le atingă.

Cozonac şi vin,
trup şi sânge,
răni dezlegate,
dar niciodată pansate.

Pune sacul jos, mamă,
îndreaptă-ţi spinarea,
îţi promit la anul
vom primi Crăciunul înapoi.

poezie de Amalia Crişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!