O, voi, bărbaţi glumeţi ce m-aţi iubit!

O, voi, bărbaţi glumeţi ce m-aţi iubit,
Cu muşchi de fier, cu palme cât lopata,
Ce vă făcuse munca - şi armata -
Cu piept bombat şi spate dăltuit!

Volubili, puşi pe glume şi smintiţi,
Muşcaţi cu ironia pân' la sânge...
O, ce vă mai plăcea pe-atunci a strânge
Femeile în braţe! V-amintiţi?

De pildă, Noni... Noni ce părea
Neptun abia ieşit din spuma mării,
Ce meşter, Doamne-n arta acostării,
Un ceas nu am putut a-i rezista.

Vai, ce-a ajuns! Din câte-am auzit,
A strâns o sută patruzeci de kile,
Se mişcă greu, mănâncă doar pastile
Şi e confuz, peltic şi bâlbâit.

Ori Vili ce făcea scamatorii,
Uimindu-mă cu sprinteneala mâinii,
Când iese prin Copou îl latră câinii
Şi e-nglodat cu totu-n datorii!

Mai scrie încă – muncă în zadar -
Trimite poezii pe la concursuri,
Da-n ciuda repetatelor recursuri,
E premiat din ce în ce mai rar.

Sau George, ce prezenţă colosală,
Acum trezeci de ani, la festivaluri!
Îmi ridica rochiţa cu voaluri
Şi m-aşeza cu dragoste în poală.

Pe vremuri era tare ca o stâncă,
Dar azi e ulceros şi cirozat,
Cu pietre la rinichi şi la ficat,
Nu bea şi nu fumează, nu mănâncă.

De Nae ce să zic? Neras, netuns,
Mă săruta pe cine ştie unde...
Ce mai ştia nebunul a pătrunde
Acolo unde nu mulţi au pătruns!

Acum ar mai pătrunde, dar în van,
S-a ramolit de-atâta băutură,
Mai are... nu mai are dinţi în gură,
Şi dacă bea, vomită un lighean.

De Petru– de la mare – ce să spun?
Băiat frumos cum este numai zeul,
Ce controla-n Constanţa UTC - ul
Şi mă iubea-ntr-o vilă la Neptun,

Acuma are tot mereu migrene
Şi stă retras acasă-ntr-un balcon,
Mai bea doar lapte, bragă şi sifon
Şi scrie ne-ncetat shaltiniene.

Mihai, ce m-a iubit un an şi-o vară,
M-a cucerit cu elocinţa lui,
Era un avocat cum altul nu-i
Şi m-a chemat să mă exprim la bară.

Acum doar în prezidii dă din gură,
În rest e prin biserici, mănăstiri,
Trăieşte astăzi doar din amintiri
Şi se hrăneşte numai cu prescură.

Cornel... boemu-nalt cu ochi căprui,
Ce-avea un job la radio cândva...
L-am ascultat o oră şi ceva
Şi m-am îndrăgostit de vocea lui.

Era bărbat în vână, în putere,
Dar a băut tării, ca un nebun,
Trăgea şi trei pachete de tutun
Şi-acuma are stenturi în artere.

.........................................................

Iertare c-am pus degetul pe rană...
Să ştiţi că eu mă ţin destul de bine!
Să fiu în ton cu vremea care vine,
M-am împrietenit cu-o lesbiană.

M-am integrat recent în lumea lor
Şi lupt pe baricade cu ardoare
Să fie şi la noi legalizare,
Că vreau să mă mărit... să mă însor...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!