Hai, tată
În memoria tatălui meu, Ștefan
Hai, tată! să bem un pahar,
Ibricul se-ncinge pe plită,
E-o țuică de foc și amar,
Din prunele noastre topită.
E masa preaplină și sfântă,
Tăcuți, așteptăm un cuvânt,
Atâtea-ntrebări ne frământă
Și tu!... ești o boare de vânt.
Hai, tată!... o cană să bem
Din vinul mustind a păcate
Și pricini ascunse-n totem
De buzele arzând nemișcate.
E cald, parc-ar fi primăvară,
În ochi... ai aduceri aminte,
Neliniști târzii, te chemară
În aburul dus și fierbinte.
Hai, tată! să bem veșnicia,
Eterice clipe de ieri...
Apoi, îți vei lua pălăria
Plecând liniștit spre tăceri
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre vânt
- poezii despre vin
- poezii despre trecut
- poezii despre tată
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre primăvară
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.