Reflexii din oameni

oglinzile surpate în conştiinţa oraşului
au multe chipuri îngheţate
oameni de gheaţă şi zăpadă
e plin vacarmul de nea

ei coboară să fie aplaudaţi
să aducă lumina din visterie
crezul unei înnoiri
a omului bionic

pe la colţuri supraomul se ascunde
cuprins de mersul pe sârmă
neştiind când va răsări
din bobocul noii orânduiri

oglinzile surpate în conştiinţa oraşului
se crapă de la atât frig între figuranţi
soarele desenează vitralii
din urma unei civilizaţii îngâmfate
bucurându-se ca un pictor avangardist
de abstract împroşcat cu vitalism
de durerea de făuritor cu lacrimile de estet în faţa tabloului accidental

oglinzile surpate în conştiinţa oraşului
au îngheţat în cărţi de duzină
unde tinereţile arzătoare
scriu cu tăciuni stinşi

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!