Aproape și departe
suntem împreună pe aceeași margine
a clipei,
împărțim aceleași nopți sub
acoperișul lumii,
aș putea să-ți ating visele,
aș putea fremăta în epoca ta,
aș putea să te port ca pe-o amforă
dar totuși ești atât de departe.
privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu ești altceva decât o statuie frumoasă
și rece
într-un templu
ce nu-mi aparține.
ești atât de străină
și eu atât de trecător,
ești atât de departe
și eu atât de aproape.
ești atât de tristă
în trupul tău de marmură,
eu sunt atât de singur
pe stânca mea de granit.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre stânci, poezii despre sculptură, poezii despre noapte sau poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.