Fata Morgana
Treceai ca o boare
prin diminețile mele
iar soarele răsărea
să-ți fie întâmpinare
și nu știam
dacă privesc cerul
sau ochii tăi
sau poate din ochii tăi
creștea zarea...
și mă simțeam cel mai bogat om
când zâmbetul tău
aluneca deasupra pleoapelor mele
îmbătrânite de-atâta așteptare...
Și cafeaua era mai aromată
și păstra ceva din sărutul tău
ce poposise cândva pe buza cești...
Trăgeam din țigară
și fumul se ridica dansând
cu formele tale
și mula atât de perfect
pe gândurile mele
că mi se părea că-ți simt inima
pulsând în buricele degetelor...
și, Doamne, cu câtă sete trăgeam din ea
de parcă te-aș fi respirat în mine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre fum
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.