Vis de iarnă
E frumos să stai iarna afară
Când vezi că a nins iară,
Stai lângă brazi și privești
Cum un peisaj de vis gândești.
Mă gândesc la copilaria mea mamă,
Mi-ai fost alături ca o comoară.
La fel pe tata il zăresc,
Dar acum e un înger ceresc.
Aș vrea să fiu în locuri multe
Și-mi vin în gând lucruri mărunte.
Viața mea a fost cu-n rost
Și la tot ceea ce-a fost,
Copii în viață ce-am avut
Mi-au fost dragi și mi-au plăcut.
I-am învățat tot ce-i frumos,
Să fie-n viață de folos.
Acum la nepoți mă gândesc
Că am unul și-l iubesc.
Aș vrea mult să am parte
Acum de sărbători, de sănătate,
Că aș vrea să mai trăiesc,
Lucruri bune să înfăptuiesc,
Visuri multe să-mplinesc,
Cadouri multe să dăruiesc,
Celor dragi pe care-i iubesc.
poezie de Eugenia Calancea (3 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre iarnă
- poezii despre cadouri
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre tată
- poezii despre sărbători
- poezii despre sănătate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.