Ceea ce suntem în interior
Parfumul tău persistă încă
ca să-mi țină companie,
după ce ai plecat supărată.
Când crezi că arăți mai bine,
părerile altora se retrag...
ca frunzele toamna...
Și pentru a-ți face sufletul
să vorbească cu al meu
ne putem ține de mână
chiar și trăind departe
într-un spațiu fără timp
în cazul în care tu ești
ceea ce contează.
Limba nu are oase,
dar este suficient de puternică
pentru a rupe în două o inimă...
așa că fii precaut cu cuvintele tale.
poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre prudență
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.