Cu o floare roșie în mâinile lui...
E acolo... așteaptă...
Are o floare roșie în mâinile lui,
și un zâmbet șters.
Așteaptă... și el nu înțelege,
pe cea care nu mai vrea să vină.
El nu știe, nu înțelege
că asta-i cea mai bună seară
pentru a-i spune
în întunericul nopții.
S-a terminat ziua,
dar ea n-a venit
pentru că s-a dus...
a devenit mireasă a morții.
În timp ce el așteaptă acolo...
- așteaptă... e trist...
Cu o floare roșie în mâinile sale.
și un cadou - un angajament
pentru eternitate.
poezie de Eugenia Calancea (11 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.